Advertisements

Westworld 9: The Well-Tempered Clavier

well2Traseele celor trei androizi care vor să fugă din poveștile pentru care Delos-ul îi construise se apropie în acest episod, denumit The Well-Tempered Clavier ca o aluzie la colecția de preludii și fugi cu același nume a lui Johann Sebastian Bach. Compozitorul german a dat această denumire (Das Wohltemperirte Clavier) unui manual de interpretare datat 1722, compus “în beneficiul și folosința tinerilor muzicieni doritori să învețe, și mai ales pentru recreația celor deja calificați în acest studiu“.

well7Dacă înlocuim tinerii cu gazdele și pe cei deja calificați în acest studiu cu creatorii parcului, doi savanți care se contrazic în legătură cu trezirea inteligenței artificiale, obținem o descriere destul de fidelă a serialului. Episodul începe ca de obicei cu o discuție între Bernard și (de data aceasta) imperturbabila Maeve (Thandie Newton) dintre gazde, care îi livrează primului o concluzie seacă. Dacă descoperirea de către Bernard (pe vremea când îl credeam un simplu șef al comportamentului, subordonat doctorului Ford) a unei locații secrete în care creatorul parcului își refăcuse familia cu tehnologie din prima generație ne dădea doar o vagă idee a cât de departe putea ajunge acest „studiu”, disputa dintre ce a mai rămas din cei doi creatori (Bernard ca sosie sau gazdă a lui Arnold) în acest episod-preludiu al finalului de serie, aduce clarificări suplimentare.

well4Într-un soi de conflict (inventat doar de dragul acțiunii) ies la iveală câteva dintre ideile creatorilor parcului, precum cea a doctorului Ford, conștient că „mintea umană nu este o comoară de pe vreun munte îndepărtat”. Mai aflăm (ca un avertisment asupra IA) că geniul dispărut Arnold își depășise atribuțiile în proiectarea androizilor, încercând nu doar să imite conștiința reactivă a oamenilor ci să genereze conștiință auto-reflexivă. Astfel, într-un exercițiu de virtuozitate (frumusețea sau subtilitatea codului scris de el sunt invocate frecvent), gazdele pot să-și audă programarea ca un monolog interior – o altă idee preluată din conceptul minții bicamerale, și o legătură clară cu muzica. Majoritatea decorurilor din acest episod sunt mai vechi, sugerând o întoarcere în timp, o rememorare a începuturilor.

well6În celălalt plan al acțiunii în care sunt implicați vizitatorii și gazdele (mai puțin creatorii parcului) William încearcă să-l determine pe Logan s-o elibereze pe Dolores cu vorba bună, iar când realizează că nu are șanse de reușită începe cu el un dialog din care proprietarul Delos-ului nu iese în avantaj. În paralel, și Teddy (tras cu forța, un paralelism care ar fi trebuit să ne dea de gândit) împreună cu the Man with the Black Hat par se apropie de ceea ce caută – mai ales ultimul, dar și gazda are „programul” său aproape la fel de subtil. Deși „doctorul” Ford îi sugerează lui Bernard că ar fi mai bine să lase unele întrebări fără răspuns, dar noua gazdă a lui Arnold refuză (ca de alte câteva ori în trecutul lor, probabil) să-l asculte, ceea ce ajută spectatorii să deslușească natura (sic!) relației dintre cei doi.

Advertisements

Related Posts

About The Author

Add Comment