Advertisements

TIFF la final de ciclu

Citez din declarația directorului Festivalului Internațional de Film Transilvania, Tudor Giurgiu, pentru Adevărul:

Această ediție este pentru noi un final de ciclu, probabil anii următori vom face o schimbare, mizele vor fi altele şi ne vom propune să invităm şi actori foarte pe placul şi pe gustul generațiilor foarte tinere.

Interviul complet poate fi urmărit aici, vom comenta doar câteva afirmații, considerate relevante pentru un gen de discurs:

  • invitarea unor personalități pe cale de a fi uitate de publicul actual, pe lângă un gest frumos (acordarea de premii pentru întreaga activitate) face în același timp manifestarea sau festivalul nerelevant pentru publicul tânăr, un fel de reuniune old boys.

Dacă asta nu este valabil în ceea ce-i privește pe monștrii sacri ai cinematografiei, în cazul festivalurilor de muzică de exemplu, e cel puțin frustrant să observi câți artiști aleg să eșueze în România, lumea înghesuindu-se aici pentru concerte de final de carieră – în vreme ce prin alte părți aceștia nu mai mai reușesc să umple săli. Se pare că directorul festivalului a sesizat într-un târziu că prin acest gen de invitații se cam poziționează la marginea business-ului, un invitat american remarcând încă de anii trecuți că aici nu se întâmplă ceva relevant pentru film, în sensul că nu se încheie contracte, nu se fac afaceri legate de industria (sau agricultura filmului – vorba lui Nae Caranfil), deși este o atmosferă frumoasă.

  • referitor la criza filmului de festival, citez din nou declarația domnului Tudor Giurgiu:

Aici este o chestiune mai complexă pentru că noi moştenim o situaţie tristă, pentru că ne confruntăm cu lipsa şi distrugerea sălilor de cinema care au fost odată.

Perfect de acord, dar nici unul dintre producătorii români de film (printre care se numără și Tudor Giurgiu) nu a făcut ceva concret pentru a preîntâmpina această criză (ei fiind primii care au știut de ea): inițiative ca Salvați depozitul de filme, în scopul înființării unui Muzeu al cinematografiei, au fost abandonate rapid, plus că deși Clujul are un festival relevant de film, nu există încă vreun producător nici măcar de nivel mijlociu (ce să mai vorbim de cei mari) care să-și fi înființat aici un studio de film. Buftea de Cluj, proiectul primăriei din Lomb, trenează de ani de zile, iar o parte a proiectului (nu și proiectatul studio de film) a și fost mutată în parcul Tetarom I, ca o recunoaștere a dificultăților de a resuscita o zonă cu probleme.

Există mici case de distribuție și case de producție care acum își încep activitatea, dar nici un producător de film nu a investit, de exemplu, într-un cinematograf, deși fostul Favorit care face parte din Palatul Urania a fost scos și el la vânzare – e drept pentru o sumă mare, încât și Primăria Cluj s-a abținut.

Cât despre problemele cu Curtea de Conturi, nicio soluție sau încercare de conciliere, din partea vreuneia din părți: gen TIFF să întoarcă la bugetul local o parte din sumele primite, ori să se acorde un număr de invitații/bilete gratuite în contul acelor finanțări. Fiecare parte își vede doar interesul propriu, așa că așteptăm că justiția să descâlcească ițele și vorba directorului TIFF:

Sper ca Justiţia să vadă lucrurile cu realism şi cu înţelegere.

Citiți interviul complet aici: adev.ro/oqtkow

Advertisements

Related Posts

About The Author

Add Comment