Advertisements

Seriale cu și fără pretenții

Cine se mai uită la seriale?

Despre seriale am mai scris pe platforma CeFilmeVăd. Serialul a fost o specie TV care urma unui film cu succes de casă în cinematograf, dar căruia nu i se mai prevedea un sequel. Mai nou, serialele se „moșesc” direct în studiourile posturilor de TV, ca instrument de marketing prin care acestea-și fidelizează telespectatorii. Ele au apărut ca o reacție a posturilor comerciale la zapping-ul spectatorilor (respectiv obiceiul acestora de a schimba canalul când pe post se difuzează o reclamă). Ei, acum nu mai poți schimba, că știi că urmează (sau continuă) serialul preferat, și riști să pierzi o replică.

Vedem sau auzim tot mai des că diverși cunoscuți ai noștri (bunici, colegi, prieteni) sunt prinși de un serial și ne explicăm cu greu acest fapt. I-a prins, ne explică (sau le scuzăm noi) lipsa de reacție la ora difuzării. Spectatorii serialelor americane ocupă doar o nișă, majoritatea (în jur de două milioane, după statisticile Kanal D) sunt interesați de Bahar, viața furată și de Furtună pe Bosfor – asta după ce Istanbullywood-ul a ocupat piața deschisă de telenovela sud-americană.

Ce atrage, de fapt, la un serial?

Sau ce deosebește un serial TV de un film de cinema? Serialul (sau sub-specia sa, telenovela) este despre personaje, în vreme ce filmul este o propoziție completă, cu subiect și predicat. La serial subiectul contează mai puțin (el se poate schimba de la un episod la altul) constanta fiind personajele. Intriga apare, de regulă, chiar în episodul pilot, a cărui audiență decide dacă serialul va mai rula (se va mai turna) sau nu pe TV. Atunci descoperim și tema: fie că e un serial polițist, istoric sau cu medici – acesta poate oferi o privire din interior asupra ei, având ca vehicul tocmai personajul nostru preferat.

s2Sunt actori care fac rolul vieții lor într-un serial, și se bucură de un succes care pe marele ecran i-a ocolit, în detrimentul altor actori mai norocoși (care au beneficiat de scenarii și roluri mai bune) sau mai la modă. În serial scenariul contează ceva mai puțin, pentru o nouă serie pot fi aduși noi scenariști care să „dezvolte” tema serialului și chiar regizori diferiți pentru fiecare episod.

Nici dialogurile nu sunt așa importante (nu trebuie să servească atât de mult subiectului) câtă vreme par naturale – pot ieși din improvizații. Câtă vreme păstrezi actorii, nimeni nu va remarca micile diferențe de nuanță. Un alt atu al serialelor este muzica. Fiind un eveniment cotidian, un serial poate îngloba cele mai noi piese, care abia-și încep ascensiunea în topurile muzicale. Și puteți fi sigur că o va face. În continuare, un top (absolut subiectiv) al serialelor care pe mine unul mă pot ține lipit la orice oră de ecranul televizorului.

Top personal seriale

  1. Dr. House – cu medici (mult mai interesant ca Grey sau Scrubs)
  2. Vikings – istoric (unchieșul briranicului The Last Kingdom)
  3. Californication – peripețiile unui autor de (prim) succes la Hollywood
  4. The young Pope – marcă personală Sorrentino
  5. Westworld – despre inteligența artificială
  6. Silicon Valley – oamenii din industria IT
  7. Suits – avocați corporatiști
  8. House of lies – consultanți în management
  9. Mozart in the Jungle – o privire în lumea muzicienilor profesioniști
  10. Gommorah – mafia napoletană azi

Și câteva mini-serii absolut bizare, năucitoare:

  1. Twin Peaks
  2. The night of
  3. The OA
Advertisements

Related Posts

About The Author

Add Comment