Testament of Youth (2014)
drama

Testament of Youth (2014)

March 5, 2015
165 views
Atmosferă
9
Scenariu
7.8
Acțiune
6
Jocul actorilor
10
8.2
very good
A British woman recalls coming of age during World War I - a story of young love, the futility of war, and how to make sense of the darkest times

Regizat de James Kent, filmul Testament of Youth (2014) are două mari teme: iubirea, pe de o parte, temă luminoasă și de cealaltă parte, războiul necruțător care aduce un număr imens de morți, care devastează familiile soldaților implicați și care pune în umbră elementele romantice ale filmului. Drama se derulează pe fondul primul război mondial dar înclină și spre speranță, spre un mesaj despre pace.

Filmul este un testament dureros al primului război mondial, o revoltă față de o lume haotică pentru care oamenii morți și poveștile lor sunt doar niște nume înșiruite într-un ziar. Emoționează tema principală o poveste de iubire sortită neîmplinirii, odată cu amenințarea războiului. Temele complementare sunt lupta pentru pace, pentru idealuri, statutul femeii în societate, rolul scriitorilor în acest context al războiului.

Toate acestea sunt prezentate în scene delicate, elegante și de asemenea, brutale într-un film de o frumusețe artistică deosebită. Filmul o are ca protagonistă pe scriitoarea Vera Brittain (Alicia Vikander) care de la început se arată o fire rebelă, independentă, curajoasă în scena în care refuză pianul oferit de tatăl său preferând să studieze la Oxford în locul cadourilor scumpe, lucru care era o provocare pentru femei în acea epocă. Edward (Taron Egerton), fratele Verei, îl convinge pe tatăl său să-i dea voie fetei să meargă la Oxford având în vedere marea dorință a acesteia dar și inteligența sclipitoare de care dăduse dovadă până atunci.

Admiterea Verei la prestigioasa universitate Oxford este și prilejul de a-l cunoaște pe Roland (Kit Harington) alături de care descoperă că au o pasiune comună și anume dorința de a deveni scriitori. Legătura lor e întreținută prin întâlniri, scrisori, priviri și totul se transformă încet într-o relație de iubire. Însă, frumusețea și pacea dintre ei este umbrită de anunțul războiului iminent, iar Vera se confruntă cu o situație apăsătoare: fratele ei Edward decide să lupte în război și la scurt timp după această veste, află de asemenea că Roland s-a înrolat.

Vedem derulându-se niște scene tare sensibile, emoționante: războiul ce îi desparte pe Vera și Roland ne arată plecarea trenului în care Roland se îndrepta spre front, ziarul în care Vera citește noutăți despre război și unde vede liste întregi cu numele oamenilor morți în război și picăturile de ploaie care cad peste paginile sfâșietoare, momentul în care se decide să abandoneze Oxford pentru a fi infirmieră, simțind că în acel context, mai potrivit ar fi să acționeze, să contribuie cu ceva la salvarea sau la îmbunătățirea stării soldaților, refuzând să fie un simplu spectator.

E un film care ne arată o poveste de dragoste dureroasă pentru că i se interpune războiul crud. Experiența dură prin care trece Vera o face să se concentreze la munca ei, iar timpul pare să treacă mai repede până ce primește vești de la Roland.  Urmează zbuciumul interior al Verei însă aceasta continuă să fie infirmieră, chiar are grijă de inamicii britanicilor de atunci, germanii, lucru care o face să se întrebe ce înseamnă războiul și dacă chiar merită să lupți împotriva unei națiuni care până la urmă e formată tot din oameni. Ideea acesta este accentuată atunci când un german îi cere iertare iubitei sale înainte să moară, iar acest gest uman o face pe Vera să militeze pentru pace, convingere pe care o susține în memoriile sale.

Actriță suedeză Alicia Vikander interpretează convingător rolul Verei Brittain (1893-1970), o tânără inteligentă, pasionată de lumea cărților, care se dedică iubirii pentru Roland însă odată cu izbucnirea războiului, vedem și o altă față: războiul este cel care o transformă într-o femeie curajoasă, activă care se lasă în serviciul celorlalți, fiind infirmieră și totodată, războiul este cel care o maturizează și o face să mediteze la pace, militând pentru aceasta. Odată cu războiul de pe front între bărbați, spitalul este un fel de câmp de luptă al femeilor, o luptă dusă împotriva atrocității, absurdului și a bolii.

 Un film profund care mi-a plăcut pentru că te scoate din stare de confort, te face să te gândești la concepte precum fericire, vis versus realitate, fragilitate a omului dar și la puterea omului de a o lua de la capăt și de a lupta pentru convingerile sale. Mi-a plăcut că are scene care îți ajung la suflet, care te fac să trăiești odată cu personajele. Dincolo de asta, imaginile sunt foarte bine puse la punct, inclusiv îmbrăcămintea protagoniștilor care chiar duc cu gândul la perioada primului război mondial. Toate acestea nu fac decât să arate talentul regizorului James Kent.

 

Marius Oliviu

Publicitar, comunicator și scriitor. Ultimele cărți publicate: Revoluția trăită de O. Țâră (Alba Iulia, 2012) și Jurnalul chiriașului grăbit (Școala Ardeleană Cluj, 2016). Editor al mai multor situri de profil social-cultural: http://teatru.info/, http://cluj.pro/, http://cluj.pub, http://cluj.center

72 posts
8 comments