Advertisements

Passion (2012)

Lansat în 2012 la Festivalul de la Veneția unde a fost nominalizat la Leul de aur, Passion-ul regizorului Brian De Palma a fost văzut de mulți drept un remake mai puțin reușit al filmului „Crime d’amour” regizat de Alain Corneau, după un scenariu scris cu Natalie Carter

p2Pentru puținii (ca mine) care n-au văzut „Crime d’amour”-ul original, filmul lui Brian de Palma a fost interesant nu doar pentru rolul făcut de Rachel McAdams, susținută mai mult sau mai puțin de Noomi Rapace și Karoline Herfurth, cât pentru dubiul în care m-a ținut până spre final: văd un film prost, sau parodia unui film prost de gen? Cum nu aveam termen de comparație, dubiul a rămas, ca dovadă acest review, ca o încercare de clarificare.

Afișul filmului nu lasă prea mult loc de interpretări – mizează clar pe gen și pe actrițele interesante și bine machiate. Cum n-am reușit să mă identific cu personajele (nici măcar în postura de voyeur), ezit să încadrez filmul în gen și să dau o notă pentru standardele respective, astfel că înclin să cred că folosea totuși un metalimbaj, ridicându-se (sau cel puțin încercând să facă asta) deasupra genului crime prin amestecul de ingrediente.

Deși rolul cel mai bun îl face antagonista (care beneficiază atât de un script mai bun cât și de o actriță mai potrivită în rol), atenția regizorului se focusează cu ironie asupra protagonistei, care abia evită o șefă dominatoare ca să cadă în plasa propriei sale asistente. Vă invit să urmăriți filmul pe MUBI cu subtitrare în limba română, cât mai poate fi vizionat (27 zile) ca să-mi confirmați sau nu impresia. Chiar dacă nu vă plac actrițele și filmul în sine vi se va părea plicticos (pe mine m-a prins mediul: agenția de publicitate), finalul vă va răsplăti răbdarea, beneficiind de mai multe twisturi – până și asta am luat-o tot în nota de ironie detectată. Dar poate mă înșel 🙂

Advertisements

Related Posts

About The Author

Add Comment