noir
Like

Nocturnal animals (2016)

December 29, 2016
591 Views
0 Comments
3 minutes read
Nocturnal animals (2016)

When you love someone

you can’t just throw it away

Poate cel mai bun thriller psihologic al anului – cam așa sună avancronica filmului, ca o reclamă la bere daneză. Probably. Meibi. Quality. Un film bun de văzut la mall dacă ești divorțată sau corporatrist. Ori poate vrei să-ți amintești că nu te-ai măritat cu cine trebuie, undeva spre 40. Primele 40 minute din film mi-au produs senzații nedefinite, ceva-ntre enervare și plictiseală. Abia apoi m-am prins de ce. Viorile.

animals_posterMuzica nediegetică disturbă realitatea personajului, în timp ce sunetele firești, care chiar de-acolo din film vin, la un loc cu liniștea, apar doar în lumea ficțională. Respectiv, atunci când Susan / Amy Adams deschide cartea și scăpăm în sfârșit de fețișoara ei strâmbă, bine machiată, și de părul frumos vopsit care-i acoperă mereu (ce misterios) o parte din fața cu pricina. Cam așa ar suna spoilerul filmulul, ca un nume de blog: „o carte în film”, sau „un film despre o carte”. Ori: „ce preferați, cartea sau filmul?”. Preferam să mor de râs.

Hai, dacă tot spoilărim, să spun pân’ la capăt – oricum tot șpilul stă-n fraza aia scrisă chiar pe poster.

VIJUĂL, filmul nu-i rău deloc: fiecare alegere estetică este specifică și atent, chiar declarativ aleasă. Iar de marketat, foaaarte bine marketat film: dramă, thriller, noir.  Doar că drama e cam dramoletă, thrillerul e livresc (eroina citește-o carte despre alte două femei, victime, da’-i pare rău mai degrabă pentru eroin, cu care empatizează), și noir-ul e mai din contraste (părul roșu cică vampiresc, scările albe). Bine, noar (sic!) ca gen 🙂 sună misteaux.

Femeia-i o simplă pânză de fundal, cu trăirile ei cu tot

Ăsta-i genul de adevăr profund la care nici un misogin nu îndrăznise să acceadă. Noroc cu Tom Ford, un regizor bun care, dintr-un film potențial de serie B, scoate un bijoux, ajutat de Michael Shannon și chiar și de Jake Gyllenhaal, într-un final. Și iar chipul lui Amy, cu privirea pierdută, amintirile defilând…

Cut. EXIT. Ușurare? Nu, tăcere.

Corporatriștii ies din sală cu ochii plecați.

Unii zâmbesc discret: DA, chiar am înțeles ce voia să zică…

Marius Oliviu

Publicitar, comunicator și scriitor. Ultimele cărți publicate: Revoluția trăită de O. Țâră (Alba Iulia, 2012) și Jurnalul chiriașului grăbit (Școala Ardeleană Cluj, 2016). Editor al mai multor situri de profil social-cultural: http://teatru.info/, http://cluj.pro/, http://cluj.pub, http://cluj.center

72 posts
8 comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *