Advertisements

OtherLife (2107)

Sinopsisul filmului bazat pe romanul „Solitaire” al lui Kelley Eskridge, respectiv invenția unui medicament revoluționar, care sporește simțul și timpul de reacție al creierului, părea să ducă OtherLife într-o zonă apropiată de „Limitless” (2011). Și acolo era vorba tot despre o substanță  experimentală, și anume NZT – un drog sintetic.

o2Orice om normal își folosește doar 20% din capacitatea creierului, iar NZT ar fi permis utilizarea sa 100%. Și aici este vorba despre un produs chimic, unul mereu perfectibil, produs prin nanotehnologie. El are caracteristicile unui software prin care Ren Amari (interpretată de Jessica De Gouw) creează realitatea virtuală direct în mintea utilizatorului.  Astfel, prin acoperirea retinei cu drogul OtherLife, câteva secunde din viața reală se simt ca ore sau zile de aventuri incitante.

otherlifeÎn timp ce Ren se luptă non-stop cu partenerul său pentru a-și lansa invenția în scopuri umanitare, finanțatorii guvernamentali vor să testeze medicamentul ca o soluție radicală la suprapopularea închisorilor. Aici plotul se complică și nu mai poți face deosebirea între adevăr și realitate, și nu este vorba de o cerință a scenariului sau de logică a filmului ci pur și simplu de o zonă confuză: celulele virtuale unde criminalii sunt prinși în doar câteva minute ale vieții lor devin cât se poate de reale, iar timpul personal se scurge cu aceeași viteză cu care o face și timpul.

Aceste confuzii sunt cauzate de maniera ușor clișeică de tratare a subiectului începând cu a doua jumătate și până spre final, când povestea pierde din intensitare, deși câștigă în umanitate. Chiar dacă povestea scârțâie și în final crapă, eroina Ren rezistă, reușind să scape din celula minții sale înainte de a pica în nebunie pentru ca apoi să recapete controlul asupra situației înainte ca alții să sufere aceeași soartă. Din păcate, doar o jumătate de film, restul fușereală.

Advertisements

Related Posts

About The Author

Add Comment