Advertisements

Les Innocentes 2016

O dramă despre costurile lipsei de umanitate a omului, inspirată de evenimente reale

Este, de asemenea, despre a face un sens din suferință și despre modul în care aceasta se raportează la Dumnezeu, despre credință și îndoială, o temă familiară de altfel, explorată în multe filme, dar până acum din perspective masculine. Filmul de față nu este doar dominat de personaje feminine, ci chiar regizat de o femeie, Anne Fontaine, și filmat de o alta, Caroline Champetier. Pentru că lipsei de umanitate îi cad victime de cele mai multe ori femeile și copiii.

Sic transit gloria mundi

Les Innocentes debuta în ianuarie 2016 la Sundance, sub titlul Agnus Dei (Mielul lui Dumnezeu), în selecția oficială a festivalului. Se pare că preferat a fost în cele din urmă Les Innocentes – un titlu mai puțin (fățiș) religios, dar expresiv și care se aplică mai multor categorii de oameni, ca și mai multor feluri de inocență.

O dramă religioasă convingătoare despre ororile războiului care ne spune povestea întunecată a unor călugărițe dintr-o mănăstire benedictină poloneză din provincie, aflată pe avarie din cauza daunelor psihologice, la scurt timp după eliberarea Poloniei de către armata sovietică, în 1945. La un spital francez al Crucii Roșii din Varșovia, o doctoriță, Mathilde (Lou de Laage), este abordată de o călugăriță.

Disperată, aceasta îi cerșește ajutor pentru una din membrele comunității monahale, gravidă, ajunsă în chinurile unui lung travaliu, ce are nevoie de îngrijire medicală. Cu toate că îi este interzis să ofere  tratament oricăruia dintre localnici, Mathilde merge cu ea și ajută la nașterea copilului. Acolo găsește alte șapte călugărițe aflate în faze înaintate de sarcină. Modul în care sarcinile s-au produs nu este inițial discutat.

În curând răspunsul este dezvăluit

Nu e prima dată când granița dintre mănăstire și lumea de afară a fost încălcată, dar faptul că a existat o încălcare anterioară, o face necesară pe cea prezentă. În timpul ocupației lor din zonă, soldații sovietici au pătruns în mănăstire și au violat măicuțele. Secretul este esențial: ele susțin că dacă ceva din ceea ce s-a întâmplat cu ele ar ajunge la comunitate, rușinea ar fi prea mare pentru mănăstire.

Cu decorul său, fundal al celui de-al doilea război mondial și paleta aproximativ egală, alb-negru, Les Innocentes evocă luminosul Ida lui Pawel Pawlikowski, cu care împarte o serie de actrițe, în special Agata Kulesza, care a avut rolul judecătoarei deziluzionate în Ida și joacă maica stareță aici. Ambele filme explorează frontiera dintre viața monahală și cea lumească prin prisma relațiilor dintre femeile cucernice și cele necredincioase.

mv5bytfkntdmytctmjm5os00zwi1lwjlotetngiyyji0n2uyzgfixkeyxkfqcgdeqxvymtewmty3ndi-_v1_

Cu mai multe personaje, Les Innocentes este mai puțin schematic decât Ida, dar contrastele formale reies în ambele: Ida se prezenta ca o tânără naivă, devotată și credincioasă în raport cu Kulesza membră a partidului comunist, în Les Innocentes, Mathilde este o tânără comunistă, idealistă, cu Kulesza pe cealaltă parte a diviziunii sacru-profan, dar cu mai multe în comun cu rolul ei din Ida decât pare la prima vedere. Tema ambelor filme este exterminarea evreilor din Polonia și complicitatea poporului polonez. Mathilde lucrează cu un medic evreu (Vincent Macaigne) care-și exprimă direct disprețul față de poporul polonez:

Au primit ce au meritat. Singurii polonezi de care mi-a păsat erau în ghetoul din Varșovia.

În Ida, luptele spirituale ale personajelor au fost interiorizate în întregime; aici acestea sunt discutate în mod deschis.

Nu mai pot împăca credința mea cu aceste evenimente teribile! Dumnezeu, pentru care eu încă mă consider mireasa divină, a vrut totuși acest lucru… Dacă s-a întâmplat asta, înseamnă că el a vrut

îi mărturisește o măicuță alteia. Răspunsul pare să fie liniștitor:

Nu putem ști ce vrea Dumnezeu. Singurul adevăr este iubirea lui.

Les Innocentes explorează atât decalajul cât și generalitatea dintre Mathilde și călugărițe

Pe de o parte, Mathilde este gonită de sentimentul mutilant de rușine care atârnă cu greutate asupra mănăstirii. Una din măicuțe, din frica de a ajunge în iad, nu îi permite nici măcar unei femei medic să-i examineze corpul. O alta, sora Maria, are o perspectivă mai pragmatică și muncește din greu pentru a acoperi diferențele dintre medic și măicuțe.

Pe de altă parte, decalajul dintre Mathilde și călugărițe este redus la minim într-o secvență teribilă, pusă puternic în scenă, în care doctorița este întoarsă înapoi din drum la un punct de control sovietic după ce a fost agresată și aproape violată de soldați, iar metodele dramatice de exprimare pun în evidență identificarea acesteia cu restul femeilor din mănăstire, loc care ajunge refugiu și sanctuar pentru o atee.

Epilogul vine puțin prea facil, când Mathilde elaborează un plan care-i va permite mănăstirii să-și mențină reputația castității, mai ales după o descoperire cu adevărat înfiorătoare care o implică pe Maica Superioară. Surorile au pierdut un fel de nevinovăție, dar au făcut loc pentru alta, iar nota dominantă din final este plină de speranță și favorabilă vieții.

Povestea filmului rămâne suficient de interesantă pentru a-l face să merite văzut

De Laage poate că este tratată puțin prea mult ca o eroină tipică, uneori ca  într-o melodramă de la Hollywood din anii 1950, dar performanța în sine este excelentă. Kulesza, care a făcut o impresie puternică cu limba ascuțită și cinică în Ida, este mai puțin atrăgătoare aici, dar aduce cu siguranță un grad ridicat de credibilitate pentru implacabila Maică Superioară. Producția fizică este solidă, cu spații clare, acoperite aproape mereu cu zăpadă, menite să mențină un fior pe tot parcursul filmului, în întregime adecvat narațiunii.

Advertisements

Related Posts

About The Author

Add Comment