Advertisements

La La Landing

În First Man (2018) regizorul Damien Chazelle face iar echipă cu actorul Ryan Gosling și muzicianul Justin Hurwitz pentru un nou hit – lansat în deschiderea sezonului de Oscar. Își alege de data aceasta un subiect delicat, atât pentru propaganda americană, cât și pentru adepții teoriei conspirației care susțin că aselenizarea s-a produs mai târziu, nu în iulie 1969.

Că a fost, sau n-a fost chiar atunci, Chazelle nu pare să se pronunțe. De asemenea, el evită să redea (amănunt remarcat de americanii ultra-patrioți) momentul înfigerii steagului american în solul lunar. Însă tot filmul său, prezentat din unghiul subiectiv al primului om ajuns pe lună, nu este altceva decât o susținere a efortului american din cursa spațială derulată între 1961 și 1969.

g1Numai că acest suport propagandistic nu este unul „pe față”, și nici nu este augmentat de imagini grandioase, cum s-ar aștepta fanii filmelor cu misiuni spațiale. Până și acțiunea ar părea că e palidă, dacă n-ar fi tensiunea pe care protagonistul Neil Armstrong, în interpretarea minimalistă a lui Gosling, reușește s-o transmită încă din primele scene, cu ajutorul filmărilor „din mână” și din plan apropiat.

Și așa se succed, una după alta, momente după momente dificile din biografia cosmonautului american, ținând spectatorul cu sufletul la gură – deși nu se întâmplă nimic nou pentru cel familiarizat cu subiectul. Știi că Armstrong va reuși să treacă cu bine peste fiecare încercare, știi că va spune în final că e un pas mic pentru om, un pas uriaș pentru omenire, dar până să ajungi acolo ai de suferit.

claire

Chazelle și Hurwitz (nominalizat atât la Globul de aur cât și la Oscar pentru coloana sonoră) te fac să răsufli ușurat când ajungi la acele momente de care credeai că știi, dar și să recunoști că, de fapt, nu știai mai nimic despre primul om pe lună. Poate cineva să fi vrut să fi fost în locul lui atunci, când aselenizarea era urmărită în direct de câteva sute de milioane de oameni (inclusiv de către telespectatorii români, pomeniți de reporteri),  dar ce rămâne la finalul filmului este emoția, amplificată de sacrificiul piloților și de adevărul dureros că, cel puțin până acum, progresele tehnicii și științei nu reușesc decât să amelioreze suferința provocată de pierderea unui copil. Mai jos, ascultați piesa cu care culminează acest mesaj simplu, pe care First Man reușește să-l exprime.

Înainte de asta, doar câteva cuvinte despre energia transmisă de pistruiata Claire Foy, care face un excelent supporting role, în contrapondere cu personajul interiorizat portretizat de Ryan Gosling. Chiar dacă în prima parte a filmului rolul de astronaut al lui Armstrong pare să pălească în fața celui de părinte, soția sa este cea care reușește să-l păstreze pe linia de plutire și chiar să-l readucă (și la propriu, și la figurat) cu picioarele pe pământ.

Advertisements

Related Posts

About The Author

Add Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.