Advertisements

El Soborno del Cielo (2015) – o comedie fină

Prima comedie pe stil clasic văzută la Comedy Cluj este o co-producție Columbia-Mexic, regizată de Lisandro Duque și a rulat în secțiunea World Panorama. Fiindcă e un film de limbă spaniolă, mi-a amintit de un spaniol văzut la ediția trecută a festivalului: O schimbare de linie – fără a se ridica însă la nivelul aceluia. Asta pentru că nu a avut actori de talia Candelei Peña, care lua pentru rolul său din Las ovejas no pierden el tren premiul pentru Cea mai bună actriță.

1Probabil de vină este și locul unde se desfășoară acțiunea (un mic sat catolic) asta transformând filmul pentru noi, orășenii, într-un studiu de caz – după cum am observat în cronica de pe Cinemil. Locația intră în contradicție și cu titlul filmului (sau cel puțin cu traducerea sa în limba română: „Șpagă de intrat în Rai”) care trimite la o problemă contemporană – corupția. Iar acesta nu este un fenomen recent, ci doar unul excesiv mediatizat în ultima perioadă, cu puține șanse de extirpare (chirurgicală, după cum se încearcă în cazul marii corupții) dacă nu ajunge și la cauzele problemei, care sunt multiple: birocrația, ineficiența instituțiilor și slăbirea autorității statului, etc.

Subiectul acestui film este însă mica corupție, cea de la nivelul unui grup de indivizi – aici, credincioșii catolici. Prin situațiile absurde pe care le aduce în discuție, ca și perspectiva din care le descrie (naratorul Alfer – apropiat de familia decedatului – este un ateu), El Soborno… se încadrează în tipologia filmelor de gen, însă comedia este un mega-gen, cu mai multe subgenuri – diferențiate prin țintă (moravuri, maniere, relații amoroase) și gradul de ridicol (fin, mușcător, letal). Formă mea preferată de umor este ironia, care poate lucra pe extrase din cotidian și nu pretinde o mizanscenă trasă de păr. Dar cum genurile sunt modalități de raportare la realitate, și ele se schimbă odată cu aceasta.

El Soborno del Cielo este o comedie din categoria celor cu umor fin – poate prea fin pentru titlul mușcător. Dacă la TIFF filmele din secțiunea echivalentă Panoramei de la Comedy – respectiv, Supernova – sunt mult mai bune decât cele care concurează pentru trofeul TIFF, fiind selectate de Mihai Chirilov de la mari festivaluri internaționale, aici recomand vizionarea cele 8 proiecții din Competiție pentru a savura o comedie cu adevărat spumoasă. Excepție au făcut până acum Toni Erdmann, film premiat la Cannes și Inimi cicatrizate – care s-a bucurat cu ocazia festivalului de o avanpremieră la Cluj, chiar dacă nu este tocmai o comedie, așa cum a remarcat un spectator în scurta sesiune de întrebări de după film, cu Ilinca Hărnuț.

Advertisements

Related Posts

About The Author

Add Comment