Advertisements

Continuarea unui interviu cu Alexandru Papadopol

L-am întâlnit pe Alexandru Papadopol la Arad, cu ocazia Festivalului de Teatru Clasic, după reprezentația cu Svejk. Foarte amabil, a acceptat să-mi acorde un interviu, din care am publicat aici o primă parte, în care am vorbit despre actoria de teatru și despre școala lui de actorie de film. În continuare am discutat despre ultimele lui proiecte de film:

lozuriUruguay (AKA Hawaii) este un proiect pe care l-am produs cu Jesús del Cerro (care a lucrat pentru PRO) și este un film cu proiect depus la CNC… cum ar veni este primul proiect pe care l-am făcut noi cu statul. E aproape gata, va ieși în 2017. În Hawaii e și Andi Vasluianu, după cum și în „Două lozuri” este și el și Pavlu – care sunt doi actori mari. De la actoriedefilm.ro au jucat destul de mulți dar nu cred că eram destui așa că ei ne-au ajutat la acest film.

Tu ai avut o perioadă la început, când ai jucat în filme regizate de Puiu, apoi de Mungiu, apoi în seriale…

Iar când s-a terminat cu serialele, s-a terminat! Apoi am început iar să fac filme, am făcut Love building, am mai făcut Acasă la tata, imediat. Sigur că am avut și perioadele mele de căutări în care am fost la niște castinguri în care am ajuns până în finală și apoi nu le-am luat, dar măcar eram in. Aici nu-i ca la fotbal, cum zice Puiu: „la actorie nu-i ca la fotbal, unde trebuie să ai jocuri în picioare”. Dar cu toate astea, lâncezeala este destul de periculoasă pentru un actor. Atunci intervine tăria ta ca om, cât de puternic ești construit, să știi că tu poți să fii ok în orice circumstanțe, da-i foarte greu. Teoretic e ușor, dar depinzând de subiectivismul celorlalți, e foarte greu.

Te-am remarcat și într-un rol secundar, cum este cel din Toni Erdmann.

Ei, e mic…

Da, dar ți se potrivește – genul de corporatist român, și chiar m-am întrebat ce diferență poate să fie între un rol secundar într-un film străin (care roluri sunt convins că prind foarte bine actorilor români) și un rol principal într-un film românesc (cu alt buget), sunt la fel de bine plătite?

Hai să-ți spun un lucru, Acasă la tata l-aș fi făcut și gratis! Ba mai mult, cred că aș fi dat bani de la mine ca să fiu în rol.

Ți-a plăcut atât de mult?

Da, sunt genul de roluri pe care eu le iubesc foarte mult…

Văzuseși spectacolul de teatru care se joacă în București (întrebare pusă de Emil)?

Nu văzusem nici un spectacol, aș fi vrut să-l văd pe cel al lui Alexandru Dabija, despre care am auzit că este senzațional, am înțeles că sunt două, unul la Teatrul Act și celălalt la Teatrul de Comedie – cel de la Comedie a apărut după ce am făcut noi filmul. Al lui Dabija, cum am zis, am vrut să-l văd dar n-am apucat. Cel de la Teatrul de Comedie se mai joacă și acum, și-am înțeles că-i un succes.

6,9 pe scara Richter sau Câini ai apucat să vezi la TIFF, unde ai fost cu Două lozuri?

N-am apucat, am fost plecat foarte mult cu Două lozuri și-aș vrea să le văd pe amândouă, mai ales că în 6,9 pe scara Richter am și un mic rol iar de Bogdan Mirică mi-a plăcut foarte mult ca om, și sunt foarte curios să văd filmul…

Dacă îl știi, spune-mi dacă seamănă cu Andrei Cohn? Pentru că Bogdan a fost la TIFF unde refuza să se identifice cu vreun regizor sau cu vreun Nou val românesc, ori mie mi se pare că ei doi ar putea fi asimilați unui grup care vine din zona publicității…

acasaNu-l știu așa bine pe Bogdan Mirică, doar ce l-am cunoscut și nu pot să fac o legătură între el și Andrei Cohn, după cum nu poți face o legătură între doi actori, care sunt foarte diferiți… Despre Andrei pot să-ți spun că este un regizor excepțional, un om cu care am lucrat bine și care are, cum să-ți spun, n-are deloc prețiozitate și are inocența de-a se uita la video assist și dacă-i place ceea ce se întâmplă trece mai departe, dacă nu, nu. Dar pentru chestia asta, ca să-ți placă, trebuie să te debarasezi de foarte multe tare pe care le ai, și preconcepții pe care le ai tu față de tine, pentru că ești regizorul acelui film.

papi0Trebuie să fie un om care se uită la alți oameni și dacă îi place să zică: ok, mergem mai departe. Dar știi cum e? Lucrurile simple întotdeauna se super-complică, ca apoi să redevină simple. Întotdeauna trebuie să faci (Puiu spunea asta) DRUMUL până acolo.

Dacă nu ai făcut drumul și o iei pe scurtătură nu ai cum să ajungi la un lucru bun, este imperios necesar. Și asta e o chestie super-reconfortantă: să știi că trebuie să faci drumul, că nu se poate altfel. Măcar știi ce ai de făcut! Dar ca să ajungi la o chestie simplă, trebuie să se complice lucrurile, și așa e și cu rolurile: în momentul în care-ți iese din prima, trebuie să te gândești bine că poate ai tratat rolul superficial.

– continuă aici

Advertisements

Related Posts

About The Author

Add Comment