Advertisements

De vorbă cu Alexandru Papadopol despre actoria de film

Cum vezi colaborarea dintre scenarist și regizor, sau substituirea scenaristului de către regizorul-autor?

Cred că, în general, regizorul știe cel mai bine ce vrea să spună cu piesa. Eu nu am nici o problemă cu regizorii care scriu ei scenariul, dacă știu exact ce vor să zică, adică… e destul de greu să găsești un om care să fie compatibil cu tine în totalitate.

Dar sunt și filme conduse de jocul actorilor, de exemplu, filme ieșite dintr-o improvizație, cum este Ilegitim…

Nu am văzut Ilegitim, dar știi ce cred eu?

Cred că jocul actorului este oglinda regizorului. Nu cred că aceste două acțiuni se pot despărți, adică regizorul să fie cu mișcarea de cameră, peisajele, etc. și actorii cu jocul lor. Eu cel puțin, cu ce regizori am lucrat, păi s-a lucrat, domnule!

p10Adică Puiu nu lasă jocul actoricesc la întâmplare, să zică băi frate, eu sunt cu mișcarea de cameră iar tu, care ești actor cu diplomă, joacă ce știi – sau cu Andrei Cohn, sau cu Mungiu… toți regizorii care se respectă lucrează cu actorul pentru că ei știu că jocul actoricesc este important, este direct legat de munca lor. Numai regizorii care lasă lucrurile la voia întâmplării fac un cadru frumos așa, și tu actorule cu diplomă, joacă – sau se bazează pe montaj… Regizorii care își respectă… nu statutul, ci Ideea, ceea ce vor să zică….

Tu vrei să spui ceva printr-un om care este viu, dar spui povestea ta. Și atunci povestea ta trebuie să se suprapună pe cât posibil cu omul acela, să se întâlnească cu el. Actorul trebuie să-ți servească ție, poveștii tale.

Actor fiind, tu ești considerat cu atât mai talentat cu cât faci mai bine, mai adânc și mai exact ce ți se cere, fără a fi un executant.

p4Regizorul zice: uite, domnu’ actor, vreau asta! Și atunci tu, cu talentul tău de a te pune în situație (cum spune Dem Rădulescu: ce-aș face, ce-aș simți și cum m-aș comporta dacă…) nu execuți, dar încerci să te pui, să te transpui, să-ți imaginezi și să fii cât mai prezent pentru a servi acea idee…

Sunt actori care zic: dom’le, mie nu-mi explici! Pe mine mă lași să fac cum simt eu, cum cred eu, cum vreau eu…

Ori astea sunt falsități, sunt frici ale actorilor care vor de fapt să tragă lucrurile cât mai mult la mijloacele lor, pe care ei le stăpânesc. Ori un regizor este cu atât mai mare cu cât… tu ajungi să zici: eu nu mă credeam capabil de așa ceva. Nu credeam că pot să fac așa ceva! Și tu, domnule regizor, m-ai făcut să fiu în felul acesta, în care eu nu credeam că pot fi.

Asta-nseamnă un regizor mare! Asta-nseamnă de fapt o muncă în echipă…

Dar pentru asta trebuie să fii mega-preocupat de acel proiect, iar actorul trebuie să servească acel proiect cu totul.

Advertisements

Related Posts

About The Author

Add Comment